Era într-o dimineaţă de vară când m-am dus la Bucur Obor să dau ceva la atelierul de croitorie şi să caut ceva la papetărie. Eram împreună cu băiatul meu de 2 ani jumate. Intru în magazin pe la intrarea din faţă (spre metrou). Abia fac 20m în interiorul magazinului, că mă acosteaza un bodyguard, căruia i se alătură imediat un al doilea.

„Domnule, trebuie să ieşiţi din magazin, nu aveţi voie să intraţi desculţ.”

Calm şi politicos le-am cerut să-mi spună motivul pentru care cică nu am voie, pentru că la intrare nu era afişată nici o interdicţie în acest sens.

„Că nu aveţi voie, că asta este politica magazinului, vă rog să ieşiţi„.

Le-am cerut să-mi arate în scris politica magazinului, unde spune explicit că se interzice accesul clienţilor fără încălţări.

„Nu conteaza, nu trebuie să vă arătăm nimic în scris, aşa este politica magazinului, poftiţi afară„.
„Ieşiţi afară, puneţi-vă sandale sau şlapi sau ce aveţi în rucsac, după care veţi putea intra” (aveam un rucsac în spate).

Le-am spus că nu am încălţări la mine, de nici un fel, că eu aşa umblu, şi că nu există nici o prevedere legală care să mă împiedice.

„Nu, nu aveti voie, nu e frumos, nu e politicos, nu e elegant, aşa e politica magazinului, vă rog ieşiţi afară.
Apropo, dacă nu eraţi cu copilul să ştiţi că deja vă îmbrânceam şi vă scoteam cu forţa.”

Le-am spus că nu au nici un temei în baza căruia să mă dea afară, de vreme ce nu mi-au arătat nimica în scris, şi că să mă lase în pace. Încerc să merg către croitorie, pentru care trebuia să traversez magazinul pe toata lungimea. Ei mă însoţesc îndeaproape, îmi cer să mă opresc, că au chemat un şef, dar nu s-au atins de mine. Ba chiar au zis că din punctul lor de vedere … copilul putea să umble desculţ prin magazin, dar eu, cel mare, nu.

Vine un individ, mare şi solid, tipic „ceafă groasă”, care, ceva mai puţin politicos (la intimidare), mă pofteşte să ies din magazin. Îi cer să-mi arate în scris interdicţia, dar nici nu vrea să audă, ci mă pofteşte neceremonios afară. Din fericire, îi vine ideea să mă escorteze spre ieşirea din spate, adică exact unde era şi croitoria.

Când ajung în dreptul croitoriei, mă opresc şi depun comanda la croitorese. Între timp „ceafa groasă” se opreşte lângă mine, mirat, dar atenţia îi este distrasa de un apel pe care-l primeşte pe telefonul mobil.
Eu îmi termin treaba la croitorie, după care, când mă uit în jur, nici urmă de „ceafa groasă”, nici de bodyguarzi.

Aşa că, împreună cu copilul, m-am întors, tot prin lungul magazinului, prin interior, ne-am oprit la papetărie şi am întrebat ceea ce căutam, m-am uitat în jur după bodyguarzi, după „ceafa groasă”, dar nici urmă de ei. În cele din urmă, am ieşit din magazin şi am plecat în treaba noastră.

…

Din surse online ştiu că de exemplu în S.U.A. genul acesta de situaţie este frecvent o problemă adesea semnificativă pentru fanii picioarelor fără încălţări. Tot din acelaşi gen de surse am aflat că în mare parte în Europa nu prea sunt astfel de probleme.

Întâmplarea asta a fost însă atât de stranie încât nici nu ştiu ce să zic mai mult…