Ce părere au românii despre mersul desculț? De exemplu, prin oraș. Ziua, în amiaza mare :-)

Ce cred românii dacă mergi desculţ? - 03 în oglindă

Astăzi, din cauza unei probleme la ochi și a vântului, am purtat o parte din timp nişte ochelari de soare. Probabil că datorită acestora am remarcat mult mai multe reacții decât de obicei. Poate pentru că, dacă nu-ți văd ochii, oamenii presupun că privești în altă direcție… (?)

Mirare, cel mai des întâlnită privire. Cei mai mulți mă ignoră mai apoi, ca să mă evite cu privirea. Mulți tineri au această reacție.

Uimire, la unii. Nu le vine să creadă ochilor. Apoi se uită, jenați, în altă parte.

Dezaprobare, în special de la doamne în vârstă. „Încălțămineta mea” contravine cu ceea ce ele cred [și știu] că „așa trebuie să fie / așa se cuvine„.

Copiii sunt cei mai simpatici. În special cei nici prea mici, nici prea mari. Ei nu filtrează reacțiile. Părinți, bunici, adesea sunt puși în dificultate. Trecând, pe stradă, pe lângă mine, îndată aud „de ce e desculț?” în urma mea, o pauză urmată de bâlbâieli inițiale, încurcate, din partea celor mari, încercând să găsească o explicație pentru copil, dar mai ales una care să nu incite mai tare interesul celui mic, nu cumva să-i vină vreo idee „desculță”.

Privirile acelor copii sunt adesea șocate, de necrezut, în mare contradicție cu lumea lor. Luându-mă după părinți sau bunici pe care i-am întâlnit prin parcuri, precum și multe alte persoane pe care le-am cunoscut/întâlnit, explicația este simplă. Ei mă văd în contradicție cu eternul, imperativul, obligatoriul și poruncitorul „ÎNCALȚĂ-TE” pe care-l cunosc.

Priveliştea care şochează

Pentru mine este o senzație extraordinară de libertate, lejeritate și lipsă de grijă să ies pe ușă … 👣 desculț. Așa, pur și simplu!

Este adevărat, când vremea permite. Și da, recunosc că mă asigur să am la îndemână o pereche de șlapi sau sandale atunci când cred că pot apărea riscuri care să le invoce. Adică așa cum îți pui mănuși, la nevoie. Practic şi realist.

Dar majoritatea riscurilor invocate ca argumente împotriva mersului desculț sunt supra-exagerate (mai ales de către cei mai vehemenți dezaprobatori), cu puțin bun simț, atenție și respect la adresa pământului pe care calci, riscurile reale sunt mici.
Iar riscurile reale trebuie abordate corespunzător.

Cine umblă desculț, nu numai prin casă sau curte, știe asta, chiar și dacă numai în subconștient.
Cine nu, nici nu poate concepe, atât de intens este îndoctrinat de societate.

Fie ca pașii să vă fie liberi.